Terapia sistemică familială se concentrează pe modul în care dinamica familiei afectează comportamentul și emoțiile copilului autist, și invers. Terapia familială sistemică este potrivită pentru familiile în care există membrii autiști deoarece se concentrează pe relațiile și interacțiunile dintre membrii familiei și cum acestea afectează comportamentul și starea de sănătate mentală a fiecărui membru.
Terapeutul lucrează cu întreaga familie sau cu grupuri selectate de membri ai familiei, încurajându-i să comunice mai deschis și să exploreze modul în care relațiile lor contribuie la problemele cu care se confruntă copilul autist. De asemenea, se lucrează la dezvoltarea de noi abilități de comunicare și rezolvare a conflictelor, care să ajute familia să se adapteze mai bine la nevoile speciale ale copilului autist.
Pentru bunăstarea oricărui copil, sănătatea părinților este un element important (poate chiar esențial). Părinții copiilor autiști suferă din cauza stresului din mai multe cauze legate de diagnosticul copilului. Fie că este vorba de îngrijorările care vin odată cu diagnosticarea acestuia, presiunile societății de a avea un copil care se încadrează în anumite norme, efortul de a asigura copilului terapiile recomandate de medici, dificultățile de a înțelege copilul și nevoile acestuia sau dificultățile care sunt legate de sensibilitatea crescută a acestuia, stresul părinților este seminifactiv și poate duce la probleme emoționale serioase. Terapia familială sistemică caută să ajute la gestionarea stresului asociat cu a avea un copil autist în familie.
Adesea se discută despre “comportamentele dificile” ale copiilor autiști, “comportamente indezirabile”, comportamente pe care părinți/îngrijitorii ajung să își dorească să le controleze/elimine. Totuși, orice comportament comunică ceva: nevoi, emoții, dorințe. Dezvoltarea armonioasă a unui copil necesită implicarea părinților în satisfacerea nevoilor acestora, validarea emoțiilor și sprijin pentru îndeplinirea dorințelor. Comportamentele “dificile” nu trebuie controlate/elimitate, ele sunt o oportunitate prin care părintelui i se pot comunica toate acestea. Înțelegerea comportamentului copilului autist este o oportunitate de schimbare prin care bunăstarea acestuia, și implicit a familiei, să sporească.
În concluzie, terapia familială sistemică este potrivită familiilor cu copii autiști contribuind la înțelegerea interacțiunilor dintre membrii familiei și a felului în care acestea influențează și sunt influențate de starea lor emoțională și de comportametul acestora. Acestă înțelegere aduce posibilitatea unor schimbări benefice familiei și, implicit, fiecărui membru în parte.
