din perspectiva Școlii de Psihoterapie Sistemică Milano

Pregătesc un eseu care compară două modele terapeutice foarte dragi mie: Școala de Terapie Sistemică Milano și Terapia Narativă. Îmi dau silința să împărtășesc unele idei aici.

Încep cu școala de terapie Milano

Uite ce cred ei despre apariția problemelor:

Școala Milano consideră că problema nu este la purtătorul simptomului/ pacientul desemnat ci definește problema ca relațională. Problema nu aparține doar unei persoane ci implică întregul sistem familial; “sistem” se poate referi la familia apropiată, familia extinsă, cercul de prieteni, școala, comunitatea, etc. Dar aici mă voi referi strict la familie. 

Se presupune că fiecare persoană are un set de credințe organizate ierarhic într-un sistem de credințe. Acest sistem credințe, în funcție de context, o determină să adopte un anumit comportament. În funcție de cum percepe rezultatul acestui comportament, credința despre acesta se poate schimba. Această schimbare poate influența  comportamentul viitor. Astfel, devine evidentă legătura bidirecțională dintre credințe  și comportament.

În context familial,  comportamentele ghidate de convingeri crează relații între membrii familiei. Comportamentul unei persone influențează acest circuit convingere-comportametn al celeilalte. Când în sistemul familial sunt introduse elemente de noutate- fie la nivel comportamental fie la nivel de convingeri, sistemul caută să încorporeze aceste elemente de noutate. 

Pot apărea unele erori de cunoaștere, credințe eronate sau învechite care au fost internalizate de către sistem și care au devenit ineficiente in contextul actual. Când în viața familiei apare o noutate, membrii sistemului ar putea încerca să păstreze starea de echilibru repetând vechile obiceiuri și etichetând anumite diferențe ca inacceptabile și simptomatice-problematice. Problemele se nasc din felul în care membrii familiei se raportează la dificultățile lor din prezent. 

Felul în care membrii familiei se raportează la ceea ce li se întâmplă, dificultățile lor, poate face sistemul să pară blocat. Totuși, Școala Milano consideră că familiile sunt în continuă schimbare. Terapia sistemică nu are ca scop schimbarea credințelor, a comportamentelor…a familiei. Scopul terapiei sistemice e de a schimba capacitatea de schimbare a familiei. 

Ești foarte O.K.

Și familia ta e foarte OK